Vechii locuitori ai Egiptului (vanatori, pescari, pastori si agricultori) traiau organizati in ginti si apoi in triburi. Peste acestia au navalit triburi de nomazi din Asia, Etiopia si Libia. Stabilindu-se in Egipt, pe valea manoasa a Nilului, dupa indelungate ciocniri si razboaie, nomazii au desprins indeletnicirile localnicilor, s-au amestecat cu acestia si au format poporul egiptean. Egiptul a avut cea mai indelungata existenta dintre statele sclavagiste antice; dupa construirea sa, s-a mentinut timp de trei mii de ani.
In istoria Egiptului antic a existat o perioada de formare a statului, una de inflorire si alta de decadere.
Cu mii de ani in urma, triburile din valea Nilului s-au unit formand doua state: Egiptul de Sus (pe valea de mijloc a Nilului) si Egiptul de Jos (in Delta). Dupa traditie, Menes ar fi unit Egiptul de Sus cu cel de Jos, proclamandu-se faraon. Unirea celor doua state era necesara pentru a se organiza mai bine marile lucrari agricole, constructiile monumentale si pentru a se tine piept atacurilor triburilor si statelor straine.
Statul egiptean era un stat sclavagist, fiind condus de stapanii de pamanturi si de sclavi. In fruntea statului se afla faraonul (cel din casa mare). Acesta avea putere nelimitata asupra supusilor si conducea dupa vointa sa. El era ajutat la conducere de preoti, militari, functionari si scribi.
Pe la jumatatea mileniului al III-lea i.e.n, Egiptul a cunoscut o epoca de mare inflorire. Capitala statului (Menfis) a devenit un oras impunator, impodobit cu constructii, temple, palate si gradini marete.
Pentru apararea si intarirea puterii faraonului si a clasei conducatoare a fost organizata si marita armata, iar religia a capatat o importanta deosebita. Cu ajutorul lor erau inabusite "murmurele" (cum spun documentele vremii) si razvratirile asupritilor. Granitele au fost largite spre sud si nord-est ,unde se gaseau aur si arama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu