Felul de viata a vechilor egipteni. Framantari sociale

Felul de viata al vechilor egipteni oglindeste impartirea societatii in clase:

Viata aristrocratiei, stapana de pamanturi si de sclavi, era cu totul deosebita de a taranilor, mestesugarilor si a sclavilor. Aristrocratii traiau in lux si huzur. Cand nu plecau in razboaie se ocupau cu vanatoarea si pescuitul. Participau la slujbele religioase. Erau imbracati in haine scumpe si impodobiti cu bijuterii (atat femeile cat si barbatii). Numai ei aveau cai si formau aramta de elita a Egiptului. Organizau ospete cu programe artistice bogate, recitari de imnuri, povestiri si legende, dansuri si cantece (din harpa sau flaut). Aristocratele egiptene erau socotite cele mai elegante femei din acel timp. Aveau rochii lungi, din stofe fine, isi ondulau parul sau purtau peruci, isi vopseau unghiile si pleoapele, folseau parfumuri si uleiuri, mergeau insotite de sclavi, caini sau maimute dresate. Faraonul era incoronat cu mare pompa, primea sceptrul si biciul (semnele puterii) si coroana. Astfel devenea stapanul unic al tarii cel care primea ordinele zeilor si le transmitea supusilor. El traia intr-un palat mare si luxos impodobit. La ceremonii statea pe un tron lucrat din lemn scump, incrustat cu aur, fildes si pietre pretioase si era imbracat in haine de stofa scumpa, impodobit cu bratari, cercei si inele. Oficia slujbele religioase, cu mare fast, in uriasele temple intunecoase. In fata lui toti supusii, chiar si dregatorii se prosternau (stateau inclinati adanc sau cu fata la pamant). Preotii egipteni, puternici si temuti, erau imbracati in alb si aveau capul si barba rase. Marii dregatori si negustori bogati aveau slugi, paznici si scribi. Calatoreau in tari indepartate,de unde aduceau mai ales lucruri scumpe, obiecte de lux si animale care nu se gaseau in Egipt (struti, caini de vanatoare, maimute).

Taranii si mestesugarii egipteni purtau pe umerii lor povara muncilor grele si a razboaielor indelungate. Erau imbracati simplu, se hraneau putin (legume, paine, bere) si locuiau in case mici, facute din caramizi de pamant amestecat cu paie tocate si arse la soare. Sclavii, indeosebi cei care lucrau la construirea templelor si mormintelor, aveau situatia cea mai grea. Munceau dezbracati, sub soarele arzator, sub amenintarea biciului si prost hraniti. Ei se ridicau la lupta impreuna cu taranii si mestesugarii. Egiptenii vechi se inchinau la mai multi zei, erau politeisti. Cei mai importanti zei egipteni erau: Osiris, zeul fertilitatii (care a devenit si zeu al mortilor) si sotia sa Isis. Nilul si soarele erau zeificate. Preotii egipteni au creat o multime de povesti despre zei si despre nemurirea omului, numite mituri. Potrivit credintei in nemurire, dupa moarte, trupul omului trebuia pastrat, caci sufletul se ridica la cer si dupa judecata lui Osiris, se reintorcea in trup sau statuia reprezentand pe mort si astfel traia in vesnicie. Crezand in viata vesnica, egiptenii bogati conservau cadavrele mortilor, le imbalsamau, apoi le infasurau si le puneau in mai multe sicrie. Aceste cadavre astfel conservate se numesc mumii. In morminte se puneau obiectele de care cel mort se folosise in  viata, statul si Cartea Mortilor. Asa s-a creat cultul mortilor. Unele mumii ale faraonilor s-au pastrat pana azi. Religia insufla egiptenilor tema si ii facea umili si supusi fata de faraoni si de preoti. In Egipt, ca in toate tarile, religia a slujit la mentionarea asupririi si la intinderea statului.